← înapoi la căutare

vână

/ˈvɨ.nə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din latină vēna. Înrudit cu dalmată vaina, italiană vena, provensală vena, catalană vena, spaniolă vena, franceză veine, portugheză veia și sardă bena, vena.

Definiții

  1. (anat.) vas sangvin de diferite mărimi, care duce sângele de la organe și țesuturi la inimă; (p.gener.) (fam.) orice vas sangvin; venă.
  2. (pop.) fibră musculară; tendon, zgârci; mușchi.
  3. (pop.) parte a piciorului cuprinsă între genunchi și gleznă; gambă.
  4. (min.) pătură minerală continuă infiltrată între celelalte straturi ale solului; filon.
  5. (hidr.) pânză subterană de apă.
  6. (spec.) șuviță, coloană de lichid; (p.ext.) dâră.
  7. (bot.) nervură.
  8. (bot.) fiecare dintre ramificațiile rădăcinii unui copac.

Exemple

  • O vână de aur.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativvânăvine
genitiv-dativvineivinelor
vocativvânăvinelor
articulatvânavinele

Sinonime: 1: (anat.) venă, 2: (anat.) cartilaj, ligament, mușchi, tendon, zgârci, 3: (anat.) gambă, 1: (min.) filon, 2: (hidr.) pânză, 3: (hidr.) dâră, 4: (bot.) nervură

veni

/ve'ni/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din latină venire.

Definiții

  1. (v.intranz.) a se deplasa înspre persoana care vorbește sau despre care se vorbește; a se apropia de un loc, de o așezare; (p.ext.) a merge, a trece pe lângă sau printr-un anumit loc.
  2. (v.intranz.) a merge împreună cu cineva sau în urma cuiva.
  3. (v.intranz.) a intra (în locul, în spațiul unde se află vorbitorul).
  4. (v.intranz.) (despre ape) a curge (la vale); a inunda, a se revărsa.
  5. (v.intranz.) a se deplasa la suprafața apei dintr-un punct mai îndepărtat către unul mai apropiat.
  6. (v.intranz.) a merge, a se deplasa, a zbura prin aer dintr-un punct mai îndepărtat către unul mai apropiat.
  7. (v.intranz.) a năvăli asupra sau împotriva cuiva.
  8. (v.intranz.) a sosi, a ajunge undeva sau la cineva (pornind dintr-un punct anumit).
  9. (v.intranz.) (despre obiecte) a fi adus, trimis, expediat de cineva, de undeva.
  10. (v.intranz.) (despre publicații) a sosi periodic undeva, a fi difuzat.
  11. (v.intranz.) (despre zgomote, cuvinte, mirosuri etc.) a ajunge (până) la persoana care vorbește sau la ființa despre care se vorbește ori într-un loc determinat.
  12. (v.intranz.) a se duce în vizită (sau în treacăt) la cineva sau undeva, a trece pe la cineva; a se prezenta; (p.ext.) a apărea, a se ivi.
  13. (v.intranz.) a urma după altcineva sau după altceva; a succeda.
  14. (v.intranz.) a urma în grad sau în rang după...; a fi situat pe o anumită treaptă într-o ierarhie, după...
  15. (v.intranz.) a-și avea originea; a proveni, a purcede; a izvorî; a se trage (din...); a deriva.
  16. (v.intranz.) a decurge (ca o consecință).
  17. (v.intranz.) a sosi în locul unde trebuie să se afle, unde se cuvine să fie, unde este așteptat.
  18. (v.intranz.) (despre așezări, locuri, construcții) a fi situat într-un anumit loc sau într-o anumită poziție.
  19. (v.intranz.) a ajunge până la...; a atinge.
  20. (v.intranz.) a se vedea, a se pomeni, a ajunge într-o anumită poziție, situație, stare.
  21. (v.intranz.) (despre întâmplări, evenimente, fenomene) a se produce, a se întâmpla, a avea loc.
  22. (v.intranz.) (despre unități de timp) a sosi (în succesiune normală).
  23. (v.intranz.) (despre gânduri, sentimente, senzații etc.) a cuprinde, a pune stăpânire, a preocupa pe cineva.
  24. (v.intranz.) (despre încălțăminte, îmbrăcăminte) a fi pe măsura cuiva, a se potrivi; (p.ext.) a-i ședea cuiva bine (sau rău).
  25. (v.intranz.) (înv., în construcții negative) a se potrivi, a cadra.
  26. (v.intranz.) a-i reveni sau a i se cuveni cuiva ceva (de drept, printr-o împărțeală etc.).
  27. (v.intranz.) a reprezenta rezultatul unei măsurători, al unui calcul.
  28. (v.intranz.) (pop.) a se afla într-o anumită legătură de dependență, de rudenie etc. (cu cineva).

Declinare

CazSingularPlural
verbveneaveneau

vine

/ˈvi.ne/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din vână.

Definiții

  1. forma de plural nearticulat pentru vână.

vine

/ˈvi.ne/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din veni.

Definiții

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru veni.

Proverbe & zicători

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică