vițică
/vi'ʦi.kə/Etimologie
Din vită + sufixul -ică sau vițel + sufixul -ică.
Definiții
- vițea.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vițică | vițele |
| genitiv-dativ | vițelei | vițelelor |
| vocativ | vițică | vițelelor |
| articulat | vițica | vițelele |
Din vită + sufixul -ică sau vițel + sufixul -ică.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vițică | vițele |
| genitiv-dativ | vițelei | vițelelor |
| vocativ | vițică | vițelelor |
| articulat | vițica | vițelele |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică