vacă
/ˈva.kə/Etimologie
Din latină vacca < proto-indo-europeană *wokeh₂-. Înrudit cu aragoneză baca, aromână vacã, asturiană vaca, catalană vaca, dalmată baca, franceză vache, friulană vacje, galiciană vaca, istroromână våcĕ, italiană vacca, ladină vacia, occitană vaca, portugheză vaca, retoromană vatga, sardă bacca, siciliană vacca, spaniolă vaca, venețiană vaca și valonă vatche.
Definiții
- (zool.) (Bovidae) animal domestic din specia bovinelor, femela taurului; (p.restr.) carnea acestui animal, folosită ca aliment; (p.gener.) carne de bovine.
- (fig., depr.) epitet injurios dat unei femei (grase și leneșe sau proaste).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vacă | vaci |
| genitiv-dativ | vacii | vacilor |
| vocativ | vacă, vaco | vacilor |
| articulat | vaca | vacile |