substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din verbul a (se) urî. Etimologie necunoscută. Confer ură.
Definiții
- sentiment puternic, nestăpânit, de dușmănie față de cineva sau de ceva.
- (bot.) (Gymnadenia conopsea) plantă erbacee cu frunze lanceolate, cu flori roșii-purpurii, mai rar albe, dispuse într-un spic la vârful tulpinii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | ură | uri |
| genitiv-dativ | urii | urilor |
| vocativ | ură, uro | urilor |
| articulat | ura | urile |
Sinonime: 1: dușmănie, ostilitate, 2: (bot.) palma-pământului
Antonime: 1: adorație, amor, dragoste, iubire
interjecție?Ce este un interjecție?Exprimă o senzație, un sentiment sau un îndemn, fără funcție sintactică.Ex.: ah, vai, of, hop, hai
Etimologie
Din franceză hourra.
Definiții
- cuvânt care exteriorizează sentimente de:
- aprobare.
- entuziasm.
- însuflețire.
- strigăt de luptă al armatelor la atac.
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Definiții
- forma de singular articulat pentru ură.