țară

Etimologie

Din latină terra.

Definiții

1. teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ și politic într-un stat.
2. locul în care s-a născut sau trăiește cineva.
3. (În opoziție cu oraș) mediu rural.
4. (prin extensie) locuitorii unei țări.

Declinare

Sinonime: stat, putere (1), patrie (2), regiune, ținut, teritoriu, sat, rural (3), popor, națiune (4)

Antonime: oraș (3), străinătate (4)

Etimologie

Din slavă (veche) trĕti.

Definiții

1. (v.tranz.) a mișca un lucru (greu) dintr-un loc în altul, trăgându-l pe jos; a trage după sine cu sila un om, un animal.
2. (v.tranz.) a lua, a purta, a duce cu sine.
3. (v.tranz.) (fig.) a îndemna, a împinge spre ceva (reprobabil); a antrena.
4. (v.refl.) a merge, a înainta cu greu atingând pământul cu genunchii, cu coatele, cu burta; (despre animale) a înainta prin mișcări specifice, cu trupul lipit de pământ.
5. (v.refl.) a merge încet, a înainta cu greu, abia mișcându-și picioarele.
6. (v.refl.) (despre obiecte care atârnă) a atinge pământul cu partea de jos, a se freca de pământ.

Etimologie

Din rusă цар (țar).

Definiții

1. titlu purtat în trecut de monarhii unor state slave; persoană care purta acest titlu.

Declinare

Etimologie

Din neogreacă τσιροσ (tsiros).

Definiții

1. scrumbie mică de mare, care se pescuiește primăvara și se consumă mai ales sărată și uscată.
2. (fig.) om foarte slab.

Declinare

Etimologie

Din țară.

Definiții

1. forma de plural nearticulat pentru țară.