(v.tranz.) a mișca un lucru (greu) dintr-un loc în altul, trăgându-l pe jos; a trage după sine cu sila un om, un animal.
(v.tranz.) a lua, a purta, a duce cu sine.
(v.tranz.) (fig.) a îndemna, a împinge spre ceva (reprobabil); a antrena.
(v.refl.) a merge, a înainta cu greu atingând pământul cu genunchii, cu coatele, cu burta; (despre animale) a înainta prin mișcări specifice, cu trupul lipit de pământ.
(v.refl.) a merge încet, a înainta cu greu, abia mișcându-și picioarele.
(v.refl.) (despre obiecte care atârnă) a atinge pământul cu partea de jos, a se freca de pământ.
țări — substantiv
teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ și politic într-un stat.
locul în care s-a născut sau trăiește cineva.
(În opoziție cu oraș) mediu rural.
(prin extensie) locuitorii unei țări.
țări — substantiv
scrumbie mică de mare, care se pescuiește primăvara și se consumă mai ales sărată și uscată.
(fig.) om foarte slab.
țări — substantiv
titlu purtat în trecut de monarhii unor state slave; persoană care purta acest titlu.