târg

/tɨrg/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Din slavă (veche) trŭgŭ.

loc mai întins și special amenajat într-un oraș sau la marginea unui oraș, unde se vând și se cumpără (zilnic sau la anumite date) vite, cereale, alimente, zarzavaturi etc.
operație de vânzare și cumpărare care are loc într-un târg; (p.gener.) operație de vânzare și cumpărare; tocmeală, târguiala.
(pop.) învoială, acord, înțelegere.
așezare orășenească (mai mică).
(pop.) centrul unui oraș; partea orașului unde se află centrul comercial.

„Cine umblă pe drum cu gândul acasă, își pierde căciula în târg.”Timp Familie Bani și avere
„Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg.”Bani și avere
„Vinde pielea ursului în târg, și ursul în pădure.”Bani și avere
„A fi urechia târgului.”Vorbă și tăcere
„Cine umblă cu gândul acasă își pierde căciula în târg.”Familie Înțelepciune și prostie
„Tăfueala de acasă nu se potrivește cu cea din târg.”Vorbă și tăcere
„Socoteala în târg, și vulpea în crâng.”Bani și avere Animale
„Câți merg la târg, toți nu cumpără.”Bani și avere
„La târg nu se vinde peștele rămas în apă.”Bani și avere Animale
„Tocmeala în târg și ursul în crâng.”Bani și avere Animale
„Mănâncă ca în târgul lui Cremene.”Mâncare și băutură
„Cine umblă pe drum, cu gândul acasă își pierde căciula în târg.”Familie Timp
„Neghina n-o duce la târg.”Natură Bani și avere
„Cumpără șaua și calul în târg.”Bani și avere
„Semănăm în câmp și cumpărăm din târg”Muncă și lene Bani și avere

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică