trimite

/tɾi.ˈmi.te/

verb?

Etimologie

Din latină tramittere.

(v.tranz.) a dispune sau a ruga ca cineva să se ducă undeva.
a delega, a alege într-un organ de conducere sau într-un organ reprezentativ.
a îndruma pe cineva, a da indicații cuiva să consulte un text în legătură cu o anumită problemă.
(despre divinitate) a face să vină, să se arate, să se producă, să se manifeste.
a dispune ca un obiect să fie dus, transportat, predat la o anumită destinație; a expedia.
a transmite prin cineva vești, porunci, salutări etc.

Caz	Singular	Plural
verb	trimitea	trimiteau

Sinonime: 1: (înv. și pop.) mâna, 2, 3: porni, 4, 5: adresa, expedia, scrie, (reg.) mâna, 6: înainta

„E bun să-l trimiți după moarte.”Moarte
„Îl trimit în sat la foc, și el mi-aduce busuioc.”Minciună și înșelăciune Vorbă și tăcere
„Eu îl trimit la surcele și el mi-aduce viorele.”Muncă și lene Noroc și soartă
„A-l trimite de la coasă la secere.”Muncă și lene
„Eu îl trimit la foc și el mi-aduce busuioc.”Natură Minciună și înșelăciune
„A trimite la baie.”Sănătate și boală
„A trimite pe cineva după icre verzi.”Minciună și înșelăciune
„Îl trimit în sat la foc”Vorbă și tăcere
„Tu îmi trimiți la surcele”Minciună și înșelăciune
„E bun să-l trimiți (de trimis, să meargă) după moarte”Moarte
„Trimite pe nevoiaș”Bani și avere Noroc și soartă
„A trimite (duce) la feredeu”Sănătate și boală
„A-l trimite de la moară la râșniță”Timp
„A trimite pe cineva după icre verzi”Minciună și înșelăciune
„A trimite de la coasă la seceră”Muncă și lene

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică