trandafir
/tran.da'fir/Etimologie
Din neogreacă τριαντάφυλλο (triantáfyllo, „treizeci de foi”, apropiat, prin etimologie populară, de fir).
Definiții
- (bot.) (Rosa) nume dat unor specii diverse de plante perene sau de arbuști ornamentali din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase, cu flori divers colorate și plăcut mirositoare, folosite mult în industria parfumurilor.
- (gastr.) cârnat din carne de porc tocată mare, cu satârul, și condimentată cu mult piper și usturoi.
- (p.ext.) dans popular executat de perechi, care se deplasează în salturi înainte și înapoi într-un tempo rapid.
Exemple
- A mâncat un trandafir bine fript.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | trandafir | trandafiri |
| genitiv-dativ | trandafirului | trandafirilor |
| vocativ | trandafirule | trandafirilor |
| articulat | trandafirul | trandafirii |
Sinonime: 1: (bot.) roză, (înv. și reg.) rug, (reg.) rujă, 2: (gastr.) patrician