verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină timĕre.
Definiții
- (v.refl.) a simți teamă, a fi cuprins de frică.
- a fi îngrijorat, a-și face griji.
- (v.tranz.) (pop.) a bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate; a fi gelos.
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru teme.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru teme.
Exemple
- Nu îmi este teme de nimic!
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | temea | temeau |
Sinonime: 1: se speria, (înv.) se stidi, (arg.) se târși, 2: îngrijora
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Definiții
- forma de plural nearticulat pentru teamă.
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din latină thema. Confer franceză thème, italiană tema.
Definiții
- idee principală care este dezvoltată într-o operă, într-o expunere; subiect; aspect al realității care se reflectă într-o operă artistică.
- motiv melodic dintr-o piesă muzicală.
- exercițiu scris dat școlarilor, studenților etc. pentru aplicarea cunoștințelor dobândite.
- (lingv.) grupare de elemente din structura unui cuvânt, constituită din rădăcină, urmată de o vocală tematică și adesea de unul sau mai multe sufixe (gramaticale sau lexicale) ori precedată de prefixe și caracterizată prin faptul că este comună formelor unuia și aceluiași cuvânt.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | temă | teme |
| genitiv-dativ | temei | temelor |
| vocativ | temă | temelor |
| articulat | tema | temele |