(v.tranz.) (pop.) a bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate; a fi gelos.
forma de persoana a III-a singular la prezent pentru teme.
forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru teme.
teme — substantiv
forma de plural nearticulat pentru teamă.
teme — substantiv
idee principală care este dezvoltată într-o operă, într-o expunere; subiect; aspect al realității care se reflectă într-o operă artistică.
motiv melodic dintr-o piesă muzicală.
exercițiu scris dat școlarilor, studenților etc. pentru aplicarea cunoștințelor dobândite.
(lingv.) grupare de elemente din structura unui cuvânt, constituită din rădăcină, urmată de o vocală tematică și adesea de unul sau mai multe sufixe (gramaticale sau lexicale) ori precedată de prefixe și caracterizată prin faptul că este comună formelor unuia și aceluiași cuvânt.