tei

/tej/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din latină tĭlĭa, redus la modelul declinării masculine, ca toate numele de arbori. Confer italiană tiglio, provensală telh, franceză (veche) til și catalană tell.

Definiții

(bot.) (Tilia platyphyllos) arbore cu frunze mari în formă de inimă, cu flori albe sau albe-gălbui, puternic parfumate, melifere, utilizate în farmacie, și cu fructe achene.
(text.) fibră din scoarța de tei, folosită la legat și la fabricat sfori, frânghii, rogojini.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	tei	tei
genitiv-dativ	teiului	teilor
vocativ	teiule	teilor
articulat	teiul	teii

Proverbe & zicători

„Picătura ploii piatra găurește și funia de tei, cu vreme, marmurile despică.”Muncă și lene Timp
„Nu fiecare bordei are splină de tei.”Familie Natură
„Boierul e tot boier, măcar d-ar fi încins cu tei.”Bani și avere Noroc și soartă
„Îndoaie teiul până e tânăr.”Timp Familie
„Nu te sui pe tei jupit.”Înțelepciune și prostie
„A-l lăsa încins cu tei.”Minciună și înșelăciune
„Tei și brad”Natură
„Inimă de tei”Dragoste și iubire
„Cine seamănă își leagă norocul cu teii”Noroc și soartă
„Nu fiecare bordei are splină de tei”
„Învață bărbierie la capul tei”Înțelepciune și prostie
„Cui de tei”Natură
„Să-i legi cu tei, să-i țâpi-n gârlă”Natură
„Din tei curmeie”Natură
„A face din tei curmeie”Natură

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică