Definiția cuvântului „tei”

tei — substantiv

1. (bot.) (Tilia platyphyllos) arbore cu frunze mari în formă de inimă, cu flori albe sau albe-gălbui, puternic parfumate, melifere, utilizate în farmacie, și cu fructe achene.
2. (text.) fibră din scoarța de tei, folosită la legat și la fabricat sfori, frânghii, rogojini.