tar
/tar/Etimologie
Din maghiară tár.
Definiții
- unitate de măsură a greutății (egală cu 125 de ocale).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tar | taruri |
| genitiv-dativ | tarului | tarurilor |
| articulat | tarul | tarurile |
Din maghiară tár.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tar | taruri |
| genitiv-dativ | tarului | tarurilor |
| articulat | tarul | tarurile |
Din rusă цар (țar).
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | țar | țari |
| genitiv-dativ | țarului | țarilor |
| vocativ | țarule | țarilor |
| articulat | țarul | țarii |
Onomatopee.
Din neogreacă τσιροσ (tsiros).
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | țâr | țâri |
| genitiv-dativ | țârului | țârilor |
| vocativ | țârule | țârilor |
| articulat | țârul | țârii |
Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică