tânără

/'tɨ.nə.rə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din tânăr.

persoană, ființă care este, ca vârstă, între copilărie și maturitate, care nu este încă matură.

„Mlădiță de tânără se poate îndrepta.”Familie Timp
„De casa nouă să te ferești, de muiere tânără să te”Femeie și bărbat Familie
„Muierea tânără ca vinul nou fierbe”Femeie și bărbat Timp
„A pune vină tânără la cur bătrân”Bani și avere
„La bătrânețe place vinul vechi și nevasta tânără”Mâncare și băutură Femeie și bărbat Timp
„Tânăr lângă tânără, ca paiele lângă foc”Dragoste și iubire Natură
„De casă nouă să te ferești, de muiere tânără”Femeie și bărbat
„Carne tânără și pește bătrân”Mâncare și băutură
„Vinul cât de vechi și femeia cât de tânără”Mâncare și băutură Femeie și bărbat
„Ori să păzești o turmă, ori nevastă tânără”Femeie și bărbat Muncă și lene
„Mlădița strâmbă, numai de tânără se îndreaptă”Familie Înțelepciune și prostie
„Jaratecul femeii tinere, îi face și pulpe”Femeie și bărbat
„N-are iarbă de ținere”Timp Moarte
„Dragostea tânără e ca apa de izvor.”Dragoste și iubire — Prima iubire e curată și proaspătă.

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică