sus
/sus/Etimologie
Din latină populară sūsum < sursūm.
Definiții
- într-un loc mai ridicat sau mai înalt (decât altul); la înălțime; deasupra.
- în camerele din partea superioară a unei case, la etaj.
- (în legătură cu poziția unui astru) deasupra orizontului, pe cer.
- (pop.) departe (în înălțime).
- înspre un loc sau un punct mai ridicat; în direcție verticală, în înălțime; în aer, în spațiu, în văzduh.
- (cu valoare de interjecție) strigăt de comandă echivalent cu „ridică-te!”, „ridicați-vă!”; (p.ext.) strigăt de încurajare, de aprobare, de simpatie.
- (la comparativ, urmat de prep. „de”, indică o limită în raport cu o vârstă, o greutate, o valoare) peste, mai mult de...
- (la comparativ, indică o pagină, un capitol, un alineat într-un text) în cele precedente, în cele spuse sau arătate mai înainte, înapoi cu câteva pagini sau cu câteva rânduri.
- în registrul acut, înalt, ridicat al vocii sau al unui instrument.
- (în mistica creștină) în cer, în rai.