socoti

/so.ko'ti/

verb?

Etimologie

Din ucraineană сокотyтy (sokotyty).

(v.tranz.) a face socoteală; a calcula.
(v.tranz.) a număra.
(v.refl. recipr.) a ajunge la o înțelegere cu cineva asupra unei datorii, obligații etc.
(v.refl. recipr.) (fig.) a lichida un diferend cu cineva, a trage la raspundere pe cineva; a se răfui.
(v.tranz.) a avea ceva de gând; a plănui, a intenționa.
(v.tranz. și refl.) a analiza ceva cumpănind toate eventualitățile; a (se) gândi.
(v.tranz. și refl.) a-și închipui.
(v.tranz.) a fi de părere, a găsi de cuviință.
(v.tranz.) a lua în seamă; a aprecia, a prețui.
(v.tranz. și refl.) a (se) considera, a (se) privi (ca...), a (se) crede.
(v.tranz.) (rar) a pune ceva în socoteala cuiva; a atribui, a imputa.

Caz	Singular	Plural
verb	socotea	socoteau

„Cine cu capul de multe praguri se lovește, acela în urmă mai bine se socotește.”Înțelepciune și prostie
„Dacă vei socoti câte foi intră în plăcintă, niciodată nu vei mânca.”Mâncare și băutură Înțelepciune și prostie
„Un pom când odată se altoiește, mai bun se socotește”Muncă și lene
„Focul ce se socotește stins, de multe ori sub cenușă”Timp
„Orbul când dă de perete socotește că s-a isprăvit”Înțelepciune și prostie
„Casa ce nu troncănește, pustie se socotește”Familie
„Piatra ce n-au socotit-o ziditorii, aceea s-au pus”Noroc și soartă
„Cine socotește câte foi intră-n plăcintă”Mâncare și băutură
„Socotește trențăroasa că este jupâneasă”Femeie și bărbat
„De socoți că îl pune în țeapă”Minciună și înșelăciune
„Nici gândind, nici socotind”Noroc și soartă
„Nerodul socotește că le știe toate”Înțelepciune și prostie
„Mulți, mari lucruri socotesc”Înțelepciune și prostie
„Până a nu intra, socotește cum i se va ieși”Înțelepciune și prostie
„Viață se socotește, când vesel omul trăiește”Sănătate și boală

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică