Etimologie

Din latină *excutulare.

Definiții

1. (v.tranz.) a clătina, A agita sau (mai rar) a lovi un obiect pentru a face să cadă ori să iasă ceva de pe (sau din) el.
2. (v.refl.) a se curăța de praf, de noroi, de zăpadă etc.
3. (v.intranz.) a face curățenie, a deretica, a șterge praful de pe obiectele din casă.
4. (v.tranz.) (fig.) a arunca, a lepăda, a îndepărta ceva.
5. (v.refl.) a scăpa, a se elibera de ceva supărător, nefast.
6. (v.refl. tranz.) a rămâne sau a face să rămână fără frunze, petale, rod; a cădea sau a face să cadă, a (se) împrăștia.
7. (v.refl.) a se desprinde și a cădea.
8. (v.tranz. și intranz.) a mișca cu putere încoace și încolo, a zgâlțâi, a hâțâna, a zdruncina; a agita.
9. (v.refl.) a se cutremura din tot corpul.
10. (v.tranz.) (fig.) (fam.) a critica sau a certa aspru.
11. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru scutura.

Exemple

• Se scuturau frunzele.

Declinare

Etimologie

Din verbul a (se) scutura.

Definiții

1. (înv. și reg.) amețeală.

Declinare

Etimologie

Din scutura.

Definiții

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru scutura.
2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru scutura.
3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru scutura.
4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru scutura.