sânge

/ˈsɨn.ʤe/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Din latină sanguis.

substanță lichidă de culoare roșie, compusă din plasmă și din globule (albe și roșii), care circulă prin vine și artere, asigurând nutriția și oxigenarea organismului la animalele superioare.
(fig.) obârșie; (p.ext.) familie, neam; progenitură.
(fig.) soi, rasă (de animale).
(înv.; la pl.) omoruri, crime.
(pop.) nume dat unei boli a vitelor (care le face să sângereze).

„Sângele apă nu se face.”Familie — O persoană care iubește, favorizează sau apară pe cei din familia, neamul sau etnia sa.
„Sânge cu sânge nu se spală.”Familie
„Fierbe sângele în tine ca într-o coajă de rac.”Sănătate și boală
„Să împuști acolo unde vezi că curge sânge.”Înțelepciune și prostie
„În sânge se preface datina.”Familie Timp
„Gât sunt de necăjit, să dau cu cuțitul în mine, sânge nu iese.”Sănătate și boală
„Sfada grabnică aprinde foc, și vrajba grabnică varsă sânge.”Vorbă și tăcere
„A face sânge în baliga”
„Și un purice va să scoată sânge”Animale
„Babele cu sânge bătrân”Femeie și bărbat
„Sângele cel nevinovat cere judecată de la Dumnezeu”Moarte Natură
„Să sângele apă nu să (se) face”Natură
„Sânge cu sânge nu să spală”Natură
„A fierbe sângele în cineva”Natură
„Fierbe sângele în tine (mine) ca într-o câjă de rac”Natură Animale

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică