prăjină

/prə'ʒi.nə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Etimologie necunoscută.

bucată de lemn lungă și subțire, de obicei folosită pentru a fixa sau a susține ceva.
epitet depreciativ pentru o persoană foarte înaltă (și slabă).
tijă lungă (de metal) cu diverse întrebuințări (tehnice).
bară de lemn, de bambus, de fibre sintetice, de metal, folosită în atletism la săritura în înălțime; probă atletică practicată cu acest instrument.
veche unitate de măsură pentru lungimi, echivalentă cu circa 5- 7 metri; veche unitate de măsură pentru suprafețe, egală cu circa 180-210 metri pătrați.
(concr.) instrument cu care se făcea altădată măsurătoarea acestor lungimi și suprafețe.

„Dacă te lași în coadă la tors, Joimărița îți agață fuiorul în prăjină.”Muncă și lene Timp Femeie și bărbat — Se spune la fete
„Nu-i ajungi cu prăjina la nas.”Înțelepciune și prostie — Cineva îngâmfat
„După ce îl bate grindina, îl mai bate și cu prăjina.”Noroc și soartă Moarte
„Minciună în prăjină.”Minciună și înșelăciune
„A apuca prăjina”Muncă și lene
„A încăleca prăjina”
„A umbla paște cu prăjina”
„O prăjină (de om)”
„Apucă ca curva prăjina”Femeie și bărbat
„A aduce călare pe prăjină de alun.”Vorbă și tăcere
„Minciună în prăjină”Minciună și înșelăciune
„Înalt cât o prăjină și prost cât o ceapă”Înțelepciune și prostie
„A aduce călare pe prăjină de alun”Natură

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică