proastă

/'pro̯as.tə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din prost.

persoană lipsită de inteligență, fără judecată, fără minte; toantă, prostănacă,Chihaia.
persoană care se încrede ușor; persoană naivă, credulă.
(înv. și pop.) persoană fără știință de carte; persoană neînvățată, ignorantă.
persoană lipsită de rafinament; persoană simplă, neevoluată.

„De urâtă nu-i frumoasă, da'i deșteaptă, proasta dracu.”Femeie și bărbat Înțelepciune și prostie
„Buruiana proastă crește și în piatră.”Natură
„Sub frunza cea mai proastă se găsește poamă coaptă.”Natură Înțelepciune și prostie
„Untul-de-lemn, ce păcat! Că fu oală proastă s-a vărsat.”Noroc și soartă Mâncare și băutură
„Cine deschide ochii după ce cumpără, cumpără totdeauna marfă proastă.”Bani și avere Înțelepciune și prostie
„Prostul se cunoaște pe bâtă și proasta pe flori.”Înțelepciune și prostie Femeie și bărbat
„Laptele și al vacii: frumoase ea și al vacii proaste face coraslă.”Mâncare și băutură Animale
„Buruiana proastă crește și în piatră”Natură
„Fân bun din iarbă proastă, anevoie a căpăta”Muncă și lene Noroc și soartă
„Sub frunza cea mai proastă se găsește pomul căptat”Înțelepciune și prostie
„Calul, când stăpânul nu-l vede, în proastă stare”Animale
„Cuhnia bogată lasă diată proastă”Bani și avere
„Adună toate, fie și proaste”Bani și avere
„Roata cea mai proastă, aceea mai rău scârțâie”Vorbă și tăcere
„Fie pâinea cât de proastă”Mâncare și băutură

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică