← înapoi la căutare

preot

/'pre.ot/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din latină prĕbĭter, variantă vulgară a lui prĕsbyter (< presbiterum).

Definiții

slujitor al unui cult religios, învestit cu dreptul de a oficia actele de cult.
(fig.) cel care slujește un ideal, o învățătură.

Exemple

Preot ortodox.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	preot	preoți
genitiv-dativ	preotului	preoților
articulat	preotul	preoții

Sinonime: 1: (bis.) părinte, popă, (livr.) păstor, sacerdot, 2: apostol

Proverbe & zicători

„Unul iubește pe preot, altul pe preoteasă”Femeie și bărbat
„Preotul cu masa lucrează”Muncă și lene
„Preotul vine din poli, preoteasa mulge”Muncă și lene
„Vai de ghinionul preotului”Noroc și soartă
„Trece ca preotul cu crucea”Moarte
„Preotul pe preot mănâncă, unul pe altul”Mâncare și băutură
„Te întâlnește preotul și iepurele în cale”Noroc și soartă
„A preoți pe cineva”Vorbă și tăcere
„Giocă preotul ziua biliard”Timp
„Fallei și preotul pre altar”
„L-a dat de-a doua a preotului”Bani și avere
„Pleci și ca preotul”Vorbă și tăcere
„Ca preotul cu puritate”Înțelepciune și prostie
„Vai de tine, făcut preot”Noroc și soartă
„Vine diaspotul în horă, și preoții se fac”Vorbă și tăcere

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică