poștă
/'poʃ.tə/Etimologie
Din rusă почтъ (počtă).
Definiții
- instituție publică care asigură primirea, transportul și distribuirea scrisorilor, a telegramelor, a mandatelor poștale și a coletelor; local în care se află această instituție.
- corespondența primită, expediată sau distribuită în aceeași zi sau într-o perioadă dată.
- factor poștal.
- serviciu de transport pentru călători (și corespondență), cu diligența, folosit înainte de introducerea căilor ferate; vehicul folosit de acest serviciu; diligență, poștalion.
- loc de popas, han așezat pe parcursul unui drum, unde călătorii care foloseau poșta găseau vehicule de transport în comun sau cai de schimb.
- unitate de măsură a distanțelor folosită în trecut, egală cu aproximativ 20 km; (p.gener.) (fam.) distanță (mare) nedeterminată.
- (pop.) bucată de hârtie unsă cu grăsime, care se lipește de talpa unui om adormit și care apoi se aprinde pentru a-l speria.
- echipă de hamali pentru încărcarea vapoarelor acostate la chei.
- formă alternativă pentru poștie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | poștă | poște |
| genitiv-dativ | poștei | poștelor |
| vocativ | poștă | poștelor |
| articulat | poșta | poștele |