plânge
/ˈplɨn.ʤe/Etimologie
Din latină plangere.
Definiții
- (v.intranz.) a vărsa lacrimi (de durere, de întristare, de emoție sau de bucurie); a lăcrima.
- (v.tranz.) a boci, a jeli o persoană moartă, un lucru pierdut, o situație dureroasă, vărsând lacrimi, tânguindu-se.
- a regreta o ființă sau un lucru pierdut (vărsând lacrimi).
- a avea milă de cineva, a deplânge pe cineva; a compătimi.
- (v.refl.) a-și arăta nemulțumirea, a se văita, a se tângui, a se lamenta, a se căina.
- a face o reclamație, a înainta o plângere; a reclama.
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru plânge.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru plânge.
Exemple
- M-a făcut să plâng.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | plângea | plângeau |
Sinonime: 1: lăcrima, 2: (fam. și peior.) (se) bâzâi, boci, văita, 3: smiorcăi, 4: compătimi, 5: murmura, 6: reclama, 2: (rar) plângi
Antonime: râde