Etimologie

Din latină perambŭlāre, confer umbla. Cuvânt de uz general (ALR, I, 96), s-a păstrat numai în română.

Definiții

1. (v.refl.) a umbla în voie dintr-un loc într-altul pentru a se recrea, a face mișcare, a lua aer etc.
2. (v.tranz.) a duce, a purta (oameni sau animale); a scoate și a însoți pe cineva la plimbare.
3. (v.tranz.) a mișca un obiect încoace și încolo, a trece dintr-o parte în alta.
4. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru plimba.

Exemple

• Toată ziua se plimbă.
• Se plimbă prin poieni.

Declinare

Sinonime: 1-2: (prin Transilv.) se șeităli, (Ban., Transilv. și Bucov.) se șpațiria; colinda, cutreiera, (fam.) se plimbarisi, 3: mișca

Etimologie

Din plimbă.

Definiții

1. forma de singular articulat pentru plimbă.

Etimologie

Formație postverbală a lui a plimba.

Definiții

1. (reg.) parte de deasupra a unei balustrade, a unei scânduri, de care se prinde cu mâna.
2. (reg.; p.ext.) balustradă.
3. (reg.) prăjină pe care se așază sau se sprijină ceva.
4. (reg., în Munt.) prăjină scurtă de care se atârnă dârlogii, ițele și vatalele la războiul de țesut.
5. (reg., în Trans. și Ban.) bucată de lemn prinsă la încheietura căpriorilor pentru a-i consolida.

Declinare

Sinonime: 2: (arhit.) balustradă

Etimologie

Din plimba.

Definiții

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru plimba.
2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru plimba.
3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru plimba.
4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru plimba.