plecat

Etimologie

Din verbul a pleca.

Definiții

1. îndreptat în jos sau într-o parte; încovoiat, curbat; aplecat.
2. lăsat într-o parte; înclinat, povârnit.
3. supus, ascultător; modest, respectuos.
4. pornit dintr-un loc; absent; (fig.) dus pe gânduri.

Etimologie

Din pleca.

Definiții

1. forma de participiu trecut pentru pleca.

Etimologie

Din latină plicare.

Definiții

1. (v.refl. și tranz.) a (se) înclina (într-o parte sau în jos), a (se) îndoi, a (se) încovoia, a (se) coborî, a (se) apleca.
2. (v.refl.) a se înclina în fața cuiva în semn de respect, de admirație, de devotament, de supunere; a se închina.
3. a (se) culca la pământ, a (se) răsturna.
4. (v.refl.) (despre aștri) a coborî (spre apus), a apune.
5. (v.tranz.) a supune unei influențe, unei puteri; a subjuga.
6. (v.refl.) a ceda în fața unei forțe, a se supune.
7. (v.refl.) (pop.) a se îndupleca; a se milostivi.
8. (v.intranz.) a se pune în mișcare pentru a se îndepărta (de un loc), a părăsi pe cineva sau ceva spre a se duce în altă parte; a porni.
9. (spec.) a porni într-o cursă sportivă.
10. a avea începutul, punctul de pornire; a lua ca ipoteză.
11. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru pleca.

Exemple

• Pleacă de la ideea că trebuie să reușească.

Declinare

Sinonime: 1: apleca, 4: apune

Antonime: sosi, veni