piele

/'pje.le/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din latină pĕllem.

țesut conjunctiv-epitelial care acoperă întreaga suprafață a corpului animalelor vertebrate și a celor mai multe dintre nevertebrate; spec. epiderma omului.
(fig.) ființă, făptură; p. ext. viață.
piele jupuită de pe un animal (și prelucrată); spec. blană.

Sinonime: 1: epidermă, 3: blană

„A fi piele și os.”Sănătate și boală — A fi foarte slab d.p.d.v. fizic
„Să nu vinzi pielea ursului din pădure.”Noroc și soartă Bani și avere Animale
„Ține-te în pielea ta, ca să nu dai de belea.”Înțelepciune și prostie Familie — despre riscul unei comportări inoportune
„Un lup în piele de oaie.”Minciună și înșelăciune Animale
„Tot câinele ese din iarnă, dar numai pielea lui știe.”Animale Sănătate și boală
„Umblă să sperie lupul cu pielea oii.”Animale Minciună și înșelăciune
„A se sfădi pe pielea lupului din pădure.”Animale Vorbă și tăcere
„Lupul îmbrăcat în piele de oaie.”Animale Minciună și înșelăciune
„E ca măgarul îmbrăcat în piele de leu.”Animale Minciună și înșelăciune
„Tunde oaia dar nu-i lua și pielea.”Animale Bani și avere
„A umbla cu pielea de oaie.”Minciună și înșelăciune Animale
„Șarpele se sperie de însuși pielea lui, când o vede spânzurată.”Animale
„Vinde pielea ursului în târg, și ursul în pădure.”Bani și avere
„Nu este prea bine vacii că vine tata, îmi pare, cu pielea ei în spinare.”Moarte
„Nu vinde pielea vulpei înainte de a o prinde.”Animale Bani și avere

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică