pai

/paj/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Din latină palea.

tip de tulpină simplă, în general fără ramificații și cu internodurile lipsite de măduvă, caracteristic pentru cereale (grâu, orz, orez etc.) și pentru alte plante din familia gramineelor; (la pl.) grămadă de asemenea tulpini rămase după treierat.
bucată din această tulpină sau tub subțire din material plastic cu care se sorb unele băuturi.

/ˈpa.je/

substantiv?

Din latină palea („pai”).

/ˈpa.je/

verb?

Din părea.

Sinonime: 1-2: pară

„A pune paie pe foc.”Natură — A înteți o ceartă
„Nu pune paie pe foc.”Natură
„Cu vreme și cu paie, mușmulele se moaie.”Timp Muncă și lene
„Nu știe să împartă paie la doi măgari.”Înțelepciune și prostie
„Nu știe să încurce două paie.”Înțelepciune și prostie
„Decât muiere de aur, mai bine bărbat de paie.”Femeie și bărbat Familie
„Orbul își caută acul în aria cu paie, și surdul îl povățuiește unde sună.”Înțelepciune și prostie
„Între doi saci goi, alegi p-ăl cu paie.”Înțelepciune și prostie
„Orbul își caută acul în aria cu paie.”Muncă și lene Înțelepciune și prostie
„De la un datornic rău și un sac de paie este bun.”Bani și avere Înțelepciune și prostie
„A-și aprinde paie în cap.”Înțelepciune și prostie
„Fân sau paie?”Mâncare și băutură
„Nu pune paie peste foc.”Natură Vorbă și tăcere
„Arde focul în paie ude, eu îl strig el nu mă aude.”Natură Dragoste și iubire
„Nu căuta puricele în paie.”Muncă și lene

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică