pânză
/ˈpɨn.zə/Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- țesătură făcută din fire de bumbac, de in, de cânepă etc., din care se confecționează albituri de corp, de pat etc.; bucată din această țesătură.
- plasă deasă de pescuit.
- (fig.) șir, rând (de oameni).
- (fig.) șuviță; fascicul.
- bucată de pânză cu diferite întrebuințări.
- țesătură cu care se acoperă fața sau trupul mortului; giulgiu.
- (la pl.) bucată mare de țesătură rezistentă care se fixează de vergelele catargelor unui vas și care, împinsă de vânt, face să înainteze vasul; velă.
- bucată de țesătură deasă fixată pe un cadru, pe care se pictează; (p.ext.) tablou:
- țesătură pe care se proiectează imagini de la un aparat de proiecție; ecran.
- țesătură pe care o face păianjenul pentru a prinde prada.
- țesătură sau împletitură specială din fire textile sau metalice, folosită în industrie, în laboratoare etc.
- lama sau tăișul de metal al unor instrumente.
- desiș (de copaci) lung și îngust (crescut de-a lungul unui drum, al unei ape); perdea.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pânză | pânze |
| genitiv-dativ | pânzei | pânzelor |
| vocativ | pânză | pânzelor |
| articulat | pânza | pânzele |