ochiul

Etimologie

Din ochi.

Definiții

1. forma de singular articulat pentru ochi.

Etimologie

Din latină oc(u)lus.

Definiții

1. fiecare dintre cele două organe ale vederii, de formă globulară, sticloase, așezate simetric în partea din față a capului omului și a unor animale; globul împreună cu orbita, pleoapele, genele; irisul colorat al acestui organ; organul vederii unui animal sau al unei insecte, indiferent de structura lui.
2. facultatea de a vedea, simțul văzului, vedere; privire, uitătură.
3. (fig.) putere de pătrundere, discernământ; judecată, rațiune.
4. (la pl.) obraz, față.
5. complex de muguri existent pe nod la vița de vie sau la subsuoara frunzelor unor plante.
6. fiecare dintre punctele de pe zaruri, cărți de joc.
7. fiecare dintre petele colorate de pe coada păunului.
8. mâncare făcută din ouă prăjite în tigaie sau fierte fără coajă, astfel ca gălbenușul să rămână întreg (cu albușul coagulat în jurul lui).
9. orificiu circular situat pe partea superioară a unei mașini de gătit, pe care se așază vasele pentru a le pune în contact direct cu flacăra.
10. porțiune de loc, în formă circulară, acoperită cu altceva (apă, nisip, zăpadă etc.) decât mediul înconjurător.
11. întindere de apă în formă circulară, în regiuni mlăștinoase; loc unde se adună și stagnează apa. Vârtej de apă.
12. fiecare dintre spațiile libere ale unei ferestre, în care se montează geamurile; panou de sticlă care închide fiecare dintre aceste spații.
13. orificiu făcut într-o pânză de navă, plasă, foaie de cort, prin care se poate petrece o sfoară, o frânghie, un cablu.
14. despărțitură într-o magazie, într-un hambar etc.; boxă.
15. particulă rotundă de grăsime care plutește pe suprafața unui lichid.
16. (fig.) pată de lumină, licărire, punct strălucitor.

Declinare

Sinonime: 2: vedere, privire