oțet

/o'ʦet/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Din slavă ocĩtŭ < latină acetum.

lichid cu gust acru, obținut prin fermentarea acetică a vinului, a berii etc. sau prin diluarea cu apă a acidului acetic concentrat, întrebuințat în alimentație drept condiment sau conservant.

„A face pe cineva cu ou și cu oțet.”Minciună și înșelăciune — A face cuiva morală foarte aspră
„Decât vin oțețit / mai bine oțet cinstit.”Mâncare și băutură Minciună și înșelăciune
„Cu oțet și cu fiere nu se face agurida miere.”Muncă și lene Noroc și soartă
„Cu o lingură de miere mai multe muște prinzi decât cu o bute de oțet.”Animale Înțelepciune și prostie
„Oțetul tare vasul său își strică.”Înțelepciune și prostie
„Mai multă pâine mănânci cu miere decât cu oțet.”Mâncare și băutură Înțelepciune și prostie
„Cu încetul, cu încetul se face oțetul.”Timp Muncă și lene
„Cu vreme și cu încetul se face tare oțetul.”Timp Muncă și lene
„Cu oțet și cu fiere”
„A spăla pe cineva cu 0 și cu oțet”Minciună și înșelăciune
„Cine se oțețește, să pe oțet să-i treacă”Sănătate și boală
„Mai dulce oțetul fără plată decât mierea”Bani și avere
„Mai dulce e oțetul dăruit decât mierea”Bani și avere
„A băut pisica oțet!”Animale
„Oțetul, cu încetul se face oțet”Timp

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică