substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Etimologie
Origine disputată. Probabil de la un iliric *mandus sau *manzus, corespunzător latină mannus („căluț, ponei”), confer Mesapi Jupiter Menzana căruia i se sacrificau caii și cuvântul trac mezenai. Confer albaneză mës, aromână mãndzu și italiană manzo.
Definiții
- (zool.) puiul (de sex masculin al) iepei.
- (zool.; reg.) puiul măgăriței.
- (fam.) epitet dat unui copil sau unui tânăr (zburdalnic, plin de vioiciune).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | mânz | mânji |
| genitiv-dativ | mânzului | mânjilor |
| vocativ | mânzule | mânjilor |
| articulat | mânzul | mânjii |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Origine îndoielnică. Se consideră derivare din slavă mažati, mazǫ („a unge”); dar fonetismul e greu de explicat. Poate ar trebui să se pornească de la mâzgă, cum a sugerat Tiktin, prin intermediul unui derivări verbal *mâzgi.
Definiții
- (v.tranz. și refl.) a (se) murdări, a (se) păta.
- (v.tranz.) a mâzgăli.
- (v.refl.) (fig.) a-și păta onoarea, cinstea.
- a (se) acoperi cu un strat de..., a (se) unge cu ceva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | mânjea | mânjeau |
Sinonime: 1: (se) murdări, păta, 2: mâzgăli
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Definiții
- forma de plural nearticulat pentru mânz.