milă

/'mi.lə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din slavă (veche) milŭ.

sentiment de înțelegere și de compasiune față de suferința sau de nenorocirea cuiva; compătimire; îndurare; milostenie.
ajutor, binefacere; (concr.) pomană, milostenie.
stare jalnică, de compătimit în care se află cineva; mizerie.
tristețe, melancolie, jale.
bunăvoință, bunătate, indulgență, înțelegere.
(în credințele religioase) bunăvoință și ajutor pe care Dumnezeu le acordă omului; grație divină, îndurare.
unitate de măsură pentru lungimi folosită în trecut, care a variat în timp și de la o țară la alta; (azi) unitate de măsură pentru lungimi egală cu 1609,3 m, folosită în Marea Britanie și în S.U.A.

/ˈmi.la/

substantiv?

Din milă.

„Pune mâna, și o să pună și Dumnezeu mila!”Muncă și lene Noroc și soartă
„Unde pune omul mâna, pune Dumnezeu mila.”Noroc și soartă
„Cui îi e milă de nuia, să nu-și frângă; el mai pe urmă copilul o să-și plângă.”Familie
„Mila de la copil de suflet ca umbra de mărăcine.”Familie
„Milă mi-e de haina lui, dar de cămașa mea și mai tare.”Bani și avere
„De cel călare să nu-ți fie milă, când îi atârnă picioarele.”Bani și avere Noroc și soartă
„Ca mila de la părinți nu-i nimic în lumea asta.”Familie
„Cine nu cruță paraua, nici de galben nu-i e milă.”Bani și avere
„Cel ce râvnește la milă moare flămând.”Bani și avere Moarte
„A avea mila cucului.”Animale Prietenie și dușmănie
„Omul trebuie să aibă milă de câine”Animale
„Nu-ți fie milă de șarpe”Animale Înțelepciune și prostie
„Cu mila nu-i da nuiaua să nu-și frângă”Familie
„Cui îi e milă de copil, nu iubește pe copil”Familie
„Mila de la copil de suflet ca umbra de mărăcine”Familie Natură

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică