mijloc
/ˈmiʒ.lok/Etimologie
Din latină medius locus.
Definiții
- punct care se găsește la egală depărtare de două extreme; centru; loc aflat în interiorul unui spațiu, la oarecare distanță de margine.
- nume dat anumitor părți ale unor obiecte situate sau destinate a fi situate în partea (aproximativ) centrală a obiectului respectiv.
- parte a corpului omenesc cuprinsă între torace și șolduri; talie, brâu.
- (înv.) mediu, ambianță.
- moment situat la aceeași depărtare de începutul și sfârșitul unei acțiuni, al unei perioade de timp; jumătate.
- parte a unei acțiuni, a unei narațiuni etc. situată între începutul și sfârșitul ei.
- (înv. și pop.) ceea ce are calitatea, valoarea situată între o limită superioară și altă inferioară.
- ceea ce servește ca unealtă pentru realizarea unui scop; (la pl.) posibilități (materiale sau morale) de care dispune cineva pentru un anumit scop; (p.ext.) cale, metodă, procedeu.
- chip, fel.
- posibilitate, putință.
- (concr.; la pl.) unelte, utilaj.
- (concr.) avere, bani, resurse, fonduri.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mijloc | mijlocuri |
| genitiv-dativ | mijlocului | mijlocurilor |
| vocativ | mijlocule | mijlocurilor |
| articulat | mijlocul | mijlocurile |