miel

Etimologie

Din latină agnellus < diminutiv al lui agnus („miel”). Fonetismul prezintă dificultăți, confer Pușcariu, Dacor., I, 424-5 și Rosetti, I, 85. Explicație oferită de Candrea-Dens., și admisă de Tiktin, care se bazează pe o formă intermediară *(a)mnel, cu disimilarea grupului mn > m, a fost considerată inacceptabilă de Meyer-Lübke, Dacor., II, 2, pe motive discutabile. Ipoteza lui Rosetti, BL, V, 33 (și Rosetti, Mélanges, 171), cu privire la un rezultat român *ñel trecut la miel prin fonetism analogic, pentru a evita pronunțarea ñ, care în română s-ar considera „patoise”, e destul de puțin probabilă, fiindcă propune pentru dacoromână un rezultat gn > ñ, care nu apare în alte exemple. Macedoromână ńel (confer milia > macedoromână ńil’e, melem › macedoromână ńere etc.) și, pe de altă parte, rezultatul similar mia, miță și mior și probabil miață, indică destul de clar pentru română, trecerea lui gn inițial > mn > n. Înrudit cu aromână njel, catalană anyell, dalmată anjial, franceză agneau, friulană agnel, italiană agnello, occitană anhèl, retoromană agnè, siciliană agneddu și venețiană agneło, gnel.

Definiții

1. (zool.) puiul oii (în special de sex masculin), în primele luni de la naștere.
2. (p.rest.) blana prelucrată a acestuia.
3. (gastr.) carnea acestuia.
4. (bis.) simbolul inocenței.
5. argoupenis.

Declinare

Sinonime: 1: (zool.) (prin Mold.) bârâiec