mamă

/ˈma.mə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din latină mamma.

femeie considerată în raport cu copiii ei, nume pe care i-l dau copiii acestei femei când i se adresează sau când vorbesc despre dânsa.
femela unui animal în raport cu puii ei.
(la voc.) termen (afectuos) cu care o femeie se adresează copiilor ei sau, p. ext. unei persoane mai tinere.
(fig.) punct inițial al unui lucru; origine.
(fig.) izvor, cauză.

Sinonime: 1: (pop.) maică, (reg.) mamacă, mamaie, muică, (prin Transilv.) babă, (Mold.) neneacă, (înv.) mușă, (fam.) bătrâna (art.), mimă

/ˈma.ma/

substantiv?

Din mamă.

„Curățenia este mama sănătății.”Sănătate și boală Familie
„Decât să plângă mama, mai bine să plângă mă-sa.”Familie Moarte
„Mama proștilor e mereu gravidă.”Înțelepciune și prostie Femeie și bărbat Familie — despre o lume unde nu se duce lipsă de proști
„Mama-npunge și eu trag, ce mai cămășuță-mi fac!”Familie Muncă și lene
„Nevoia e mama născocirilor.”Înțelepciune și prostie Muncă și lene Familie — despre invențiile determinate de necesitate
„Omul fără patrie e ca puiul fără mamă.”Familie Natură
„Până copilul nu plânge, mama nu-i dă țâță.”Familie — cererea mobilizează oferta
„S-a dus la mama dracului.”Noroc și soartă Moarte Familie — Despre ceva care s-a pierdut
„Zi-i, mamă, gușată, până nu ți-o zice ea înainte.”Vorbă și tăcere
„Fă-mă, mamă, împărat să mă mir ce m-a găsit.”Familie Noroc și soartă
„Cum e mama, e și fata.”Familie
„Vezi mama, apoi iei fata.”Familie
„A trăi ca în sânul mamei.”Familie
„Fă-mă, mamă, cu noroc, și mă aruncă în gunoi.”Noroc și soartă Familie
„Fă-mă, mamă, cu noroc Și m-aruncă apoi și în foc.”Noroc și soartă Familie

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică