măsea

/mə'se̯a/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din latină maxilla.

fiecare dintre dinții mari (terminați cu o suprafață plată) fixați în partea posterioară a maxilarelor, după canini, la om și la unele animale, servind la zdrobirea și la măcinarea alimentelor.
nume dat mai multor obiecte sau părți de obiecte asemănătoare, ca formă sau ca funcție, cu măseaua (la roata morii, la grindeiul de la piuă, la grapă, leucă, tălpile saniei, bocanci etc.).

Sinonime: 1: (anat.) molar, 2: (tehn.) colț, dinte

„A luat-o la măsea.”Sănătate și boală — S-a îmbătat
„A trage la măsea.”Mâncare și băutură Bani și avere — a fi bețiv
„Fiecare știe unde îl doare măseaua.”Sănătate și boală
„N-are după ce bea apă și el se scobește în măsele.”Bani și avere
„Trei lucruri sunt rele: picătura în casă, muierea rea și durerea de măsea.”Femeie și bărbat Sănătate și boală
„Cine se scoală de dimineață se scobește în măsele, cine târziu se scarpină în cap.”Muncă și lene Timp
„Fiecare știe unde-l doare măseaua”Înțelepciune și prostie
„Cât să pun pe-o măsea”
„A trage (suge) la măsea”Bani și avere
„A-și pili măseaua”Vorbă și tăcere
„A nu avea cu ce-și stropi măseaua”Bani și avere
„Cât te-ai scobi în măsea”Timp
„A-și scoate și măselele (din gură)”Bani și avere
„A fi scobit în măsele”Bani și avere
„A-i face cu măseaua”Minciună și înșelăciune

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică