Etimologie

Din latină luctare.

Definiții

1. (v.refl. recipr.) a se bate corp la corp cu cineva.
2. (v.refl. recipr. și intranz.) a se război, a purta război, a fi în război cu cineva.
3. (v.refl. și intranz.) (fig.) a se împotrivi, a se strădui să învingă o greutate, un obstacol.
4. (v.intranz.) (fig.) a se strădui să obțină ceva.
5. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru lupta.

Exemple

• Hai să ne luptăm în bătaie dreaptă.
• S-a luptat mult cu dușmanul.

Declinare

Sinonime: 1: se bate, se întrece, se măsura, 2: (mil.) se bate, se război, (înv.) combate, se oști, se răgloti, voinici, 4: strădui

Etimologie

Din luptă.

Definiții

1. forma de singular articulat pentru luptă.

Etimologie

Din latină lucta.

Definiții

1. încăierare, bătaie între două (sau mai multe) persoane (de obicei fără folosirea armelor), care caută să se învingă una pe alta (sau unele pe altele).
2. (la pl.) ramură sportivă în care se întrec, după anumite reguli, doi luptători.
3. ciocnire armată între două forțe inamice; bătălie.
4. (fig.) ciocnire între două forțe care acționează în sens contrar.
5. străduință depusă de cineva pentru a învinge o greutate, o nevoie sau pentru a se apăra.
6. străduință depusă de cineva pentru a combate o idee, o concepție, o deprindere; combatere.

Declinare

Etimologie

Din lupta.

Definiții

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru lupta.
2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru lupta.
3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru lupta.
4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru lupta.