← lupta (toate sensurile)Definiția cuvântului „lupta”
lupta — verb
- (v.refl. recipr.) a se bate corp la corp cu cineva.
- (v.refl. recipr. și intranz.) a se război, a purta război, a fi în război cu cineva.
- (v.refl. și intranz.) (fig.) a se împotrivi, a se strădui să învingă o greutate, un obstacol.
- (v.intranz.) (fig.) a se strădui să obțină ceva.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru lupta.
lupta — substantiv
- forma de singular articulat pentru luptă.
lupta — substantiv
- încăierare, bătaie între două (sau mai multe) persoane (de obicei fără folosirea armelor), care caută să se învingă una pe alta (sau unele pe altele).
- (la pl.) ramură sportivă în care se întrec, după anumite reguli, doi luptători.
- ciocnire armată între două forțe inamice; bătălie.
- (fig.) ciocnire între două forțe care acționează în sens contrar.
- străduință depusă de cineva pentru a învinge o greutate, o nevoie sau pentru a se apăra.
- străduință depusă de cineva pentru a combate o idee, o concepție, o deprindere; combatere.
lupta — verb
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru lupta.
- forma de persoana a III-a plural la prezent pentru lupta.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru lupta.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru lupta.