← înapoi la căutare

lumină

/luˈmi.nə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Probabil din lume (înv.) „lumină”.

Definiții

  1. radiație sau complex de radiații electromagnetice emise de corpuri incandescente (cu sau fără flacără) sau luminescente și care impresionează ochiul omenesc; efectul acestei radiații.
  2. (fig.) strălucire; înseninare.
  3. izvor, sursă de lumină.
  4. (spec.) sursă luminoasă (de obicei colorată) situată pe o navă, aeronavă etc., folosită la indicarea poziției sau la semnalizare.
  5. flacără, flăcăruie.
  6. (pop.) lumânare.
  7. unitate de măsură pentru fluxul luminos.
  8. (și în sintagma lumina ochiului) pupilă; (p.ext.) ochi, privire.
  9. (ca termen de comparație) ființă, lucru, obiect etc. mai drag, mai de preț, mai scump.
  10. (fig.) ceea ce aduce claritate în mintea omenească; învățătură, cultură, educație.
  11. distanța liberă dintre fețele interioare a două piese vecine ale unui sistem tehnic sau dintre fețele interioare opuse ale unui gol.
  12. (înv.; urmat de determinări) suprafață.
  13. stăvilarul morii.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativluminălumini
genitiv-dativluminiiluminilor
vocativluminăluminilor
articulatluminaluminile

lumină

/luˈmi.nə/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din lumina.

Definiții

  1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru lumina.

lumina

/lu.miˈna/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din lumină sau latină lumināre.

Definiții

  1. (v.intranz.) (despre aștri sau despre alte surse de lumină) a produce, a emite, a răspândi lumină; a fi luminos, a străluci.
  2. (v.tranz.) a revărsa, a arunca lumină asupra unui lucru (pentru a fi văzut mai bine).
  3. (despre oameni) a însoți pe cineva cu o sursă de lumină spre a-l face să vadă în întuneric, a face cuiva lumină.
  4. (v.refl.) (despre obiectele pe care cade lumina) a deveni luminos, a se umple de lumină, a căpăta mai multă lumină.
  5. a se însenina.
  6. (fig.) (v.tranz.) a răspândi știința și cultura în mase.
  7. (v.tranz. și refl.) a (se) lămuri, a (se) clarifica.
  8. (v.tranz.) a călăuzi, a îndrepta, a conduce.
  9. (v.tranz.) a răspândi mulțumire, bucurie.
  10. (v.refl.) (despre față, ochi etc.) a căpăta o expresie de mulțumire, de bucurie.
  11. (v.intranz.) (despre o idee, o imagine etc.) a apărea, a se ivi, a se înfiripa.
  12. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru lumina.

Exemple

  • Lampa luminează până târziu în camera lui.
  • Candelabre luminează în salon.
  • Luna luminează peste ramuri.
  • S-a luminat când m-a văzut.

Declinare

CazSingularPlural
verbluminaluminau

Sinonime: 1: arde; scânteia, sclipi, străluci, 2: bate, luci, străluci, 4: străluci, 5: însenina, 1: educa, cultiva, instrui, 2: clarifica, descurca, desluși, elucida, explica, lămuri, limpezi, preciza, 3: conduce, îndrepta, 4: înveseli, însenina, 5: (fig.) se însenina, 6: se contura

Antonime: (se) întuneca

lumina

/lu.miˈna/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din lumină.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru lumină.

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică