lumânare

/lu.mɨˈna.re/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din latină târzie luminaria < lumĭnare; ar putea fi și o derivație internă, din lumina.

obiect de luminat în formă de cilindru subțire, făcut din ceară sau din altă materie grasă solidificată, având la mijloc un fitil de material textil, care, aprins, arde cu flacără, producând lumină.
(înv.) unitate de măsură convențională pentru intensitatea luminii, aproximativ egală cu o candelă.
(bot.) (Verbascum phlomoides) plantă erbacee cu flori gălbui, dispuse într-un spic lung.

Sinonime: 1: (pop.) lumină, (reg.) vedere, 3: (bot.) lumânărică

„Caută bătaia cu lumânarea.”Sănătate și boală Noroc și soartă Familie — Se spune la copii, unul ce deranjează
„Aprinde lumânarea înainte de a se face noaptea.”Timp Înțelepciune și prostie
„Ori la unul, ori la trei, tot o lumânare arde.”Timp
„Arde lumânarea săracului pentru socoteala bogatului.”Bani și avere
„Omului sărac i se stinge lumânarea în biserică.”Bani și avere Moarte
„E bine a da și dracului o lumânare.”Înțelepciune și prostie Prietenie și dușmănie
„A umbla ca o lumânare de Paște.”Vorbă și tăcere
„Caută bughie cu lumânarea aprinsă.”Înțelepciune și prostie
„Caută pricină cu lumânarea aprinsă.”Vorbă și tăcere
„Scrie pe lumânare pentru neuitare.”Timp
„Lumânarea se aprinde pentru cei ce văd, nu pentru cei orbi.”Înțelepciune și prostie
„I-a suflat în lumânare.”Moarte
„A mânca mucul lumânării.”Noroc și soartă
„Ieși mucul lumânării.”Noroc și soartă
„A căuta la lumânare ziua în amiaza mare.”Înțelepciune și prostie

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică