lopată

/lo'pa.tə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din slavă (veche) lopata.

unealtă formată dintr-o placă de lemn sau de fier, ușor concavă, montată pe o coadă de lemn, cu care se ridică sau se aruncă pământ, pietriș, nisip etc.
cantitate de material cât se poate lua o dată cu această unealtă.
unealtă de lemn cu care se bagă pâinea în cuptor.
vâslă.

/lo.pə'ta/

verb?

Din lopată.

Caz	Singular	Plural
verb	lopăta	lopătau

„Beția o vindecă sapa și lopata.”Muncă și lene Sănătate și boală
„Până a nu lua cârma în mână, întâi la lopată să te înveți.”Muncă și lene Înțelepciune și prostie
„Zi că laptele e negru, decât să strigi: eu judecata, nu cu lopata.”Înțelepciune și prostie Vorbă și tăcere
„Lopata grămădește și sapa risipește.”Muncă și lene Bani și avere
„Lopata când bate în apă, sperie pe pești și-i scapă.”Natură Animale
„Ca feciorul lui ban gata, risipește cu lopata.”Bani și avere Familie
„Muierea fără bărbat, ca lopata fără coadă”Femeie și bărbat Familie
„Ochitica, sapa și lopata”Muncă și lene
„Beția o vindecă sapa și lopata”Muncă și lene
„Nu e cu lopata”Muncă și lene
„Judecata nu o poți face cu lopata”Muncă și lene Înțelepciune și prostie
„Lopata grămădește și sapa risipește”Muncă și lene
„Lopata când bate în apă, sperie pe pești”Natură
„Bătut cu lopata”Muncă și lene
„Sapa și lopata îi vine de hac”Muncă și lene

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică