lingură

/ˈliŋ.gu.rə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din latină lĭngŭla, formă atestată de Marcial, rezultată din încrucișarea dintre lĭgula („lingură”) cu lingĕre („a linge”).

obiect de metal sau de lemn pentru uzul casnic, alcătuit dintr-o parte ovală scobită și dintr-o coadă.
conținutul unei linguri.
nume dat unor unelte sau unor părți de instrumente sau de mașini asemănătoare cu o lingură.
tub cilindric închis la capătul de jos cu unul sau cu două ventile, folosit la extracția țițeiului, la curățarea găurii de sondă sau la cimentat.
unealtă de rotărie sau de dogărie, folosită la găurirea butucului roții sau la efectuarea vranelor butoaielor.
nălucă metalică folosită la pescuit.

Sinonime: 1-2: cancioc, căuș, crâsnic

/ˈliŋ.gu.ra/

substantiv?

Din lingură.

„A mânca aur cu lingura.”Bani și avere
„Cu o lingură de miere mai multe muște prinzi decât cu o bute de oțet.”Animale Înțelepciune și prostie
„Cu toată a lui gemătură duce lingura la gură.”Mâncare și băutură
„Cu lingura îți dă dulceață și cu coada îți scoate ochii.”Minciună și înșelăciune Vorbă și tăcere
„A-și mânca averea cu lingura.”Bani și avere Mâncare și băutură
„Nebunul ține lingura, iar înțeleptul mănâncă.”Înțelepciune și prostie
„A mânca cinstea cu lingura și rușinea cu pumnii.”Minciună și înșelăciune
„De mă rugam de o vacă stearpă și tot îmi da o lingură de lapte.”Bani și avere Noroc și soartă
„Cât (cum) ar bea o lingură de apă.”Timp
„Când e blidul gol se bate lingura cu el.”Familie
„Cu lingura te hrănește, iar cu coada te chiorăște.”Minciună și înșelăciune
„A început de la lingura de lemn.”Bani și avere
„A mânca aur cu lingura”Bani și avere
„Cu o lingură de miere prinzi mai multe muște decât”Animale Mâncare și băutură
„După gură, lingura.”Vorbă și tăcere Mâncare și băutură

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică