lemn

/lemn/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Din latină lignum.

țesut conducător al unor plante superioare, alcătuit din trahee, parenchim și fibre cu lignină, folosit ca material de construcție, drept combustibil etc.
tulpina și ramurile unui arbore (sau arbust) tăiat, servind pentru construcții, drept combustibil etc.; bucată ruptă sau tăiată din trunchiul sau din ramurile unui arbore (sau unui arbust).
(înv. și pop.) copac, arbust.

Sinonime: (înv.) copac

„A aduce la sapă de lemn.”Bani și avere — a sărăci pe cineva
„Lemnul strâmb, focul îl îndreptează.”Natură Muncă și lene
„Dintr-un lemn iese și cruce și măciucă.”Natură Înțelepciune și prostie
„Orice lemn își are viermele său.”Natură Moarte
„Pe unde tăiam lemne, acum adunăm surcele.”Muncă și lene Timp
„Pe lângă lemnul uscat arde și cel verde.”Natură Prietenie și dușmănie
„Lemnul care se îndoaie e mai bun decât cel care se rupe.”Înțelepciune și prostie
„Pădurea nu se sperie de cel care pune multe lemne în căruță.”Muncă și lene Natură
„A căra lemne în pădure.”Muncă și lene
„Din pomul căzut toată lumea taie lemne.”Noroc și soartă Prietenie și dușmănie
„A pus-o de mămăligă cu lemne verzi.”Muncă și lene
„Untul-de-lemn, ce păcat! Că fu oală proastă s-a vărsat.”Noroc și soartă Mâncare și băutură
„A ieși deasupra ca unt-de-lemnul.”Noroc și soartă Bani și avere
„Din orice lemn nu se face bucium.”Muncă și lene Natură
„Eu nu-s coada lemnelor că-s fruntea surcelelor.”Înțelepciune și prostie Noroc și soartă

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică