lega

Etimologie

Din latină ligare.

Definiții

1. (v.tranz.) a împreuna, a uni strâns (printr-un nod, o fundă) capetele de sfoară, de ață, de sârmă, de lanț etc. (astfel încât să formeze un tot).
2. a închide la gură un sac, o pungă, o boccea etc., adunând marginile și înnodându-le sau petrecând în jurul lor o sfoară ale cărei capete se înnoadă; a strânge, a împacheta un obiect sau un material într-o învelitoare (basma, sac, pungă etc.) și a o închide în felul arătat.
3. a uni diferite lucruri într-un mănunchi, într-un tot (prinzându-le laolaltă).
4. a fixa, a strânge ceva cu o funie, cu un șiret etc. ca să nu se desfacă sau să nu se clatine.
5. a strânge cu un cerc piesele care alcătuiesc un obiect pentru a realiza un tot.
6. a prinde una de alta foile unei cărți și a-i pune scoarțe; a broșa, a cartona; p. restr. a coperta.
7. (v.tranz.) a prinde, a agăța, a atârna un obiect de altul cu ajutorul unei frânghii, a unui lanț etc.
8. (v.tranz.) (fig.) a înlănțui între ele sunete sau cuvinte pentru a vorbi.
9. (v.tranz.) a stabili o legătură între două puncte (îndepărtate) în spațiu sau în timp.
10. (tehn.) a stabili o legătură între două elemente ale unei instalații sau între o instalație și o sursă de forță (care-i asigură funcționarea).
11. (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) înfiripa sau a (se) stabili relații (din punctul de vedere al ideilor, al sentimentelor).
12. (v.refl.) a se ocupa cu râvnă de ceva, a simți un mare atașament pentru o anumită preocupare, meserie.
13. (v.refl.) (fig.) a plictisi pe cineva (căutând ceartă); a se agăța de cineva.
14. (v.tranz.) a imobiliza pe cineva cu ajutorul unei frânghii, al unui lanț etc.; a pune în lanțuri, în fiare; a înlănțui, a încătușa.
15. a prinde un animal (de ceva) cu ajutorul unei legături pentru a-l împiedica să fugă; a priponi.
16. (fig.) (v.refl.) a se obliga să facă ceva; a se angaja, a se îndatora.
17. (v.tranz.) (în superstiții și în basme) a opri, a împiedica de la ceva prin vrăji.
18. (v.tranz. și refl.) a(-și) înfășura sau a(-și) acoperi o parte a corpului (reînnodând, prinzând); spec. a (se) pansa, a (se) bandaja.
19. (v.intranz.) (despre plante) a face rod; a rodi.
20. (v.refl. și intranz.) (despre sosuri, dulcețuri etc.) a se îngroșa, a se închega.
21. (v.tranz.) (înv.) a lăsa ceva prin legat, prin testament; a testa.
22. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru lega.

Exemple

• A lega cuiva un bun.

Declinare

Sinonime: înnoda, strânge, uni, (jur.) testa, (înv., în Transilv.) testălui

Antonime: dezlega

Etimologie

Din latină lex, legis.

Definiții

1. categorie filozofică ce exprimă raporturi esențiale, necesare, generale, relativ stabile și repetabile între laturile interne ale aceluiași obiect sau fenomen, între obiecte sau fenomene diferite sau între stadiile succesive ale unui anumit proces.
2. modificare cu caracter regulat care intervine într-un fenomen, într-un proces etc., exprimând esența lui.
3. normă cu caracter obligatoriu, stabilită și apărată de puterea de stat.
4. (pop.) proces, judecată.
5. legalitate, constituționalitate.
6. religie, credință.
7. datină, obicei.

Declinare

Etimologie

Din lege.

Definiții

1. forma de plural nearticulat pentru lege.

Etimologie

Din lega.

Definiții

1. forma de persoana a II-a singular la prezent pentru lega.
2. forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru lega.