lăutar
/lə.u'tar/Etimologie
Din lăută + sufixul -ar.
Definiții
- muzicant popular care cântă la un instrument cu coarde sau, (p.gener.), la orice instrument, de obicei dintr-un taraf; scripcar.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | lăutar | lăutari |
| genitiv-dativ | lăutarului | lăutarilor |
| vocativ | lăutarule | lăutarilor |
| articulat | lăutarul | lăutarii |