jumătate

Etimologie

Din latină mĕdĭĕtātem, probabil printr-o metateză *diemitatem și cu rezultatul dj > gi (macedoromână) > ji (meglenoromână), ca ajunge, ajuta, jos. Înainte fusese propus latină dimidiĕtātem. Această derivare, semnalată încă de Cipariu, Elem., 61, a fost adoptată într-o formă modificată de Philippide, O rămășită din timpuri străvechi, 11; Koerting 2977; Densusianu, Rom., XXXIII, 281; Tiktin; și Pascu, I, 133, care pleacă de la medietatem, prin intermediul unei forme *jimitatem, rezultată din încrucișarea cu greacă ήμισυ (ímisy) după Philippide; prin intermediul unei metateze, după Tiktin. Derivare din latină a fost abandonată de către toți cercetătorii moderni, care admit totuși, o încrucișare cu dimidietatem, pentru a explica finala cuvântului. În general se admite că jumătăte reprezintă în prima sa parte albaneză giymës, giymësë („jumătate”) (Miklosich, Rum. Unters., I, 269; Miklosich, Consonant, II, 12; Spitzer, Mitt. Wien, 322; Capidan, Raporturile, 528; Philippide, II, 718; Rosetti, II, 118). Explicația este laborioasă și nu pare a fi probabilă: conform ei, albaneză giymë (< greacă ἤμισος, hḗmisos, cu o spirantă secundară, după Meyer 153), reprezintă un primitiv *gjumëtë (ceea ce se opune derivare pe care am citat-o); și de aici română jumătate, prin derivare cu sufixul -ate, sau prin încrucișare cu dimidietatem. Etimonul albanez nu pare posibil, deoarece, pe lângă dificultatea s > t, este ciudat paralelismul între albaneză gj (ghi) față de română g > j (confer albaneză gemp, română ghimpe, albaneză güs, română ghiuj, etc.).

Definiții

1. fiecare dintre cele două părți egale în care se poate diviza un întreg; parte dintr-un întreg divizat în două părți aproximativ egale.
2. (adverbial) în parte, întrucâtva.
3. soție.
4. punctul care marchează mijlocul unei distanțe în spațiu sau al unui interval de timp.
5. (eliptic) măsură de capacitate sau de greutate reprezentând o doime dintr-un litru sau dintr-un kilogram.
6. (reg.) claie mică formată din snopi așezați în formă de cruce.

Declinare