Etimologia cuvântului „jumătate”

Din latină mĕdĭĕtātem, probabil printr-o metateză *diemitatem și cu rezultatul dj > gi (macedoromână) > ji (meglenoromână), ca ajunge, ajuta, jos. Înainte fusese propus latină dimidiĕtātem. Această derivare, semnalată încă de Cipariu, Elem., 61, a fost adoptată într-o formă modificată de Philippide, O rămășită din timpuri străvechi, 11; Koerting 2977; Densusianu, Rom., XXXIII, 281; Tiktin; și Pascu, I, 133, care pleacă de la medietatem, prin intermediul unei forme *jimitatem, rezultată din încrucișarea cu greacă ήμισυ (ímisy) după Philippide; prin intermediul unei metateze, după Tiktin. Derivare din latină a fost abandonată de către toți cercetătorii moderni, care admit totuși, o încrucișare cu dimidietatem, pentru a explica finala cuvântului. În general se admite că jumătăte reprezintă în prima sa parte albaneză giymës, giymësë („jumătate”) (Miklosich, Rum. Unters., I, 269; Miklosich, Consonant, II, 12; Spitzer, Mitt. Wien, 322; Capidan, Raporturile, 528; Philippide, II, 718; Rosetti, II, 118). Explicația este laborioasă și nu pare a fi probabilă: conform ei, albaneză giymë (< greacă ἤμισος, hḗmisos, cu o spirantă secundară, după Meyer 153), reprezintă un primitiv *gjumëtë (ceea ce se opune derivare pe care am citat-o); și de aici română jumătate, prin derivare cu sufixul -ate, sau prin încrucișare cu dimidietatem. Etimonul albanez nu pare posibil, deoarece, pe lângă dificultatea s > t, este ciudat paralelismul între albaneză gj (ghi) față de română g > j (confer albaneză gemp, română ghimpe, albaneză güs, română ghiuj, etc.).