juca
/ʒuˈka/Etimologie
Din latină populară jocare.
Definiții
- (v.refl.) a-și petrece timpul amuzându-se cu diferite jocuri sau jucării; a se distra.
- (v.refl. fig.) a-și bate joc, a nu da importanța cuvenită, a nu lua în serios pe cineva sau ceva; a glumi.
- (v.tranz. rar) a-și bate joc de cineva; a păcăli, a hărțui, a șicana.
- (v.intranz.) a-și petrece timpul cu jocuri de noroc sau de societate.
- (v.tranz.) a pune în joc, a miza pe o carte, pe un număr etc.; (fig.) a-și asuma un mare risc.
- (v.intranz.) a participa ca jucător la o competiție sportivă.
- (v.tranz.) a practica un anumit joc sportiv.
- (v.intranz. și tranz.) (pop.) a dansa.
- (v.intranz. fig.) (despre lucruri văzute în mișcare) a se mișca (sau a da impresia că se mișcă) repede și tremurat; a vibra.
- (v.tranz.) a mișca repede, a clătina.
- a interpreta un rol într-o piesă sau într-un film; (despre trupe de teatru) a da o reprezentație.
- (v.tranz.) a reprezenta o piesă, a prezenta un spectacol.
- (v.intranz.) a nu sta bine fixat, a se mișca; (despre piesele unei mașini, ale unui angrenaj etc.) a se deplasa într-un spațiu restrâns.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru juca.
Exemple
- Joc tenis de doi ani.
- Joacă un anumit rol.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | juca | jucau |
Sinonime: 2: păcăli, 5: dansa, 7: interpreta, executa