Etimologie

Din latină iōcus.

Definiții

1. acțiunea de a se juca și rezultatul ei; activitate distractivă (mai ales la copii).
2. acțiunea de a juca; dans popular; p. ext. petrecere populară la care se dansează.
3. melodie după care se joacă.
4. (fig.) mișcare rapidă și capricioasă (a unor lucruri, imagini etc.); tremur, vibrație.
5. competiție sportivă de echipă căreia îi este proprie și lupta sportivă (baschet, fotbal, rugbi etc.).
6. mod specific de a juca, de a se comporta într-o întrecere sportivă.
7. acțiunea de a interpreta un rol într-o piesă de teatru; felul cum se interpretează.
8. (concr.) totalitatea obiectelor care formează un ansamblu, un set folosit la practicarea unui joc.
9. (tehn.) deplasare relativă maximă pe o direcție dată între două piese asamblate, considerată față de poziția de contact pe direcția respectivă.
10. model simplificat și formal al unei situații, construit pentru a face posibilă analiza pe cale matematică a acestei situații.

Exemple

• Actorul a avut un joc magistral.

Declinare

Sinonime: 1: joacă, 2: dans, 5: meci, 7: interpretare

Etimologie

Din juca.

Definiții

1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru juca.
2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru juca.